Krudd Report

GUERRILLAS nu se bat cu caramida in piept ca fac, ca dreg. Incet-incet au crescut ca nume, au deschis pentru formatii importante. Pe principiul “ciocu’ mic si joc de glezne”, GUERRILLAS au miscat suficient din glezne, fara sa faca scandal pentru a se remarca. Mai mult, modestia de a stii unde iti este locul i-au ajutat sa imprime respect. Nu vad niciun virtuoz in aceasta trupa clujeana. Vad o echipa. O grupare care isi cunoaste interesul. Asta se simte si din ceea ce a spus in interviul de mai jos Sergo [chitara], care a sintetizat planurile de viitor ale trupei GUERRILLAS: cand intri in “joc”, nimic nu mai e destul. Fair enough!

BORN FROM PAIN, SEPULTURA, EKTOMORF si, pe 8 septembrie, PRO-PAIN. Iata cateva trupe cu staif pentru care GUERRILLAS a cantat in deschidere. Suna bine sa ai asa ceva pe CV, dar care-i finalitatea pana la urma? Contul in banca nu v-a crescut, sunt sigur. V-a crescut notorietatea in asa masura incat nu mai puteti merge pe strada decat mascati? Aveti cate cinci concerte platite pe saptamana?

Sergo: Salut. Da, este un vis implinit si totodata o placere sa te afli cu asa nume mari pe aceeasi scena. Evident, contul in banca nu s-a schimbat, dar pentru noi si orice alta trupa, cred, conteaza foarte mult astfel de ocazii, deoarece ai oportunitatea de sa-ti largesti audienta si sa castigi un plus de experienta din toate punctele de vedere.

Sunteti initiatorii miscarii Cluj Hardcore [CJHC]. Afara se fac astfel de “clanuri” pentru ca mai multe trupe dintr-o localitate sau regiune geografica sa aiba concerte prin rotatie, s-o puna de o casa de discuri, se sprijina unii pe altii pentru a scoate un album sau pentru a promova ceva. Voi ati facut CJHC doar ca sa fiti in rand cu o idee care se intampla afara sau mai sunt inca vreo 4-5 formatii de gen si 2-300 de fani ai genului, din judet, afiliati la acesta miscare?

Sergo: Legat de Cluj-Napoca Hardcore, am folosit pentru inceput acest termen mai mult pentru a ne defini stilul pe care il abordam ca si trupa. Mai apoi, adica prin 2007, la initiativa lui Andras Voros de la trupa ungara Superbutt, am inceput sa organizam concerte sub egida CJHC, cu diferite trupe, atat de la noi din tara, cat si Ungaria sau Germania. Inca mai lucram la acest proiect si probabil vom ajunge intr-o zi la ceva mult mai bine definit. Ne-ar placea sa fim mult mai multi implicati, in special trupe, macar din zona noastra; probabil, intr-un viitor apropiat, se va intampla si acest lucru. Asteptam doar momentul la care sa putem si noi sa oferim mai mult in acest sens.

Stim cu totii ca amatorii de rock din Romania sunt mai intoleranti. Iar cei care sunt fanii genurilor “mai” clasice, mai heavy, mai extreme, sunt si ce mai radicali in opinii. Hardcore-ul, nu metal-ul, punk-ul sau metalcore-ul sunt considerate niste prostii. V-ati intalnit cu astfel de manifestari de intoleranta? Ce ati facut, cum ati actionat?

Sergo: Da, este adevarat ce spui, si genul nostru de muzica chiar se confrunta des cu astfel de probleme. Unora li se pare prea metal. I-am auzit pe unii zicand chiar death metal, pe altii i-am auzit incadrandu-ne in unele din stilurile amintite de tine (nu-metal, metalcore, hardcore). Eu consider ca noi suntem niste oameni deschisi la orice gen si subgen de metal si normal ca suntem influentati indirect cam de peste tot. Dar, independent de toate acestea, incercam sa facem muzica pe care o simtim noi si care credem ca ne reprezinta pe deplin. Si cred ca acest lucru a inceput sa se observe. Nu stiu de unde a pornit intoleranta asta mai ales la noi, dar mi se pare un alt lucru tipic romanesc, motiv pentru care noi, trupa, incercam sa ne vedem de drumul pe care am pornit acum cativa ani si facem ce credem noi ca e mai bine. Daca cineva apreciaza acest lucru, ok. Daca nu, asta e.

Ati cantat in Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania. Cum vedeti voi situatia concertistica din Romania dupa ce ati cantat si in alte tari?

Sergo: Legat de public mi se pare ca cel din afara e destul de ok si primitor. Cel putin in zonele prin care am umblat chiar nu intalnesti intoleranta de care ne lovim aici. De exemplu, intr-unul din cluburile din Germania in care am cantat a fost un public mult diferit de al nostru, deoarece era un pubic de black/death metal, dar odata ajunsi pe scena nu am simtit diferenta in reactia publicului, chiar daca unii erau chiar vopsiti pe fata si cu imbracaminte adecvata; ne-am simtit chiar foarte bine impreuna si a fost un show bun. In Skopje [Macedonia], am avut un public mult mai hardcore si show-ul a fost destul de asemanator, lumea a urcat pe scena, a fost un macel total. Cred ca a fost unul din cele mai HARDCORE concerte de-ale noastre.

Ati scos un album, am vazut ca v-ati ingrijit si de merchandising. Cum a mers vanzarea acestor produse? A meritat sa investiti bani in asa ceva?

Sergo: Am vrut sa intram in “rand cu lumea ” cum s-ar zice. Aveam deja cativa ani de activitate si era momentul sa avem si noi un prim album, pe care il consideram ca o carte de vizita. De aceea am incercat ca de la imaginea cd-ului pana la sunet sa facem totul cat mai profesionist posibil, avand in vedere constrangerile acelei perioade. Normal, am ales sa-l realizam pe cont propriu deoarece la noi in tara nu prea exista alte oportunitati. Influentati si de trupele alaturi de care am cantat si de ceea ce vedeam ca se intampla afara, am devenit foarte implicati in a ne crea o imagine aparte. Am inceput inca din 2005 sa scoatem tricouri, insigne, caciuli, tot ce se putea, si cred ca a meritat. Am scos si un model de tricou CJHC care a inceput sa se vanda la unele concerte mai bine decat cele cu GUERRILLAS, ceea ce ne-a impresionat destul de mult.

Ce ati invatat de la trupele straine cu care ati cantat? Nu ma refer aici la faptul ca a venit cutare dintr-o trupa si v-a spus: “Copiii mei, faceti asa si asa si o sa vedeti ce bine va fi…”. Ma refer la faza romaneasca de a “fura meserie”. Ce concluzie profesionala sau, de ce nu, de viata ati putut extrage?

Sergo: In opinia mea a contat foarte mult contactul cu trupele din afara. Din acel moment am inceput sa investim mult in echipament propriu de scena, ceea ce conteaza foarte mult. Mai ales la noi, ajungi in multe cluburi si cu ce echipament au ei, suni mai rau decat la repetitii. Am devenit mult mai seriosi si mai implicati in ceea ce facem si oarecum mai increzatori. Am ajuns la concluzia ca cel mai important aspect din viata unei trupe sunt concertele. Acolo pe scena se vede cel mai bine ca o trupa traieste cu adevarat, ca isi merita rasplata sau nu. Sincer, in ultimii doi ani de cand am inceput sa cantam si pe afara, sa avem mici turnee cu Cadaveres din Ungaria, cu Superbutt si cu altii, am simtit cu adevarat viata “rock ‘n roll” pe care ar trebui sa o traiasca orice trupa.

Dupa ce ati cantat in deschidere la destule trupe cunoscute, ce importanta mai are pentru voi concertul PRO-PAIN?

Sergo: Am cantat in foarte multe locuri, am cantat cu multe trupe – multe dintre acestea preferatele noastre – si a fost o experienta de neuitat. Am cantat la festivaluri mai importante sau mai putin importante, de la noi si Ungaria, dar parca cand intri in “joc”, nimic nu mai e destul. PRO-PAIN este una din trupele cu care am crescut si inca este o trupa extraordinara, mai ales live. Ca si orice concert este foarte important, cum ti-am mai spus si mai inainte, sa simtim ca traim. Daca vom avea vreodata ocazia sa participam la un turneu cu o trupa ca PRO-PAIN, ne-ar place foarte mult acest lucru.

Cine nu stie inca cu ce se mananca GUERRILLAS, click AICI

PS1: Anul trecut, cu vreo cateva luni inainte de concertul PRO-PAIN pe care urma sa-l organizez in club Fabrica, discutam pe mail cu leaderul trupei, Gary Meskil, si cu agentul care le-a organizat traseul balcanic, despre oportunitatea “inserarii” unei trupe romanesti ca support act, pentru recitalul de la Bucuresti. Pe langa PRO-PAIN erau deja in schema alte doua trupe de-afara, iar pentru completarea unei retete de concert de club cu patru trupe – mai mult decat suficienta dupa parerea multor specialisti – mai ramasese un loc disponibil.
Evident, multe trupe romanesti “s-au cerut” sa fie pe scena cu PRO-PAIN. Doar reprezentantii a doua trupe – LEGION si GUERRILLAS – m-au sunat in mod direct sa ma intrebe “ce si cum”. Restul au mers pe sistemul “atac prin invaluire”, adica prin intermediul unor cunostinte comune sau incercand “sa faca presiune” folosindu-se de apropierea pe care o aveau fata de niste parteneri media. Cum la mine nu tine o astfel de figura, i-am taiat rapid de pe lista. Poate ca multe dintre aceste trupe meritau sa fie la acel concert, insa pentru mine ar fi existat doar cele doua variante mentionate mai sus. Oamenii au avut cojones, au dat un telefon si au aratat ca-si doresc cu adevarat sa faca acest lucru. Din pacate, decizia luata de “partea straina” a fost in detrimental trupelor romanesti, un alt nume de-afara fiind preferat.
Iata ca anul acesta, pe 8 septembrie, GUERRILLAS vor canta pe aceeasi scena cu PRO-PAIN. Despre acest concert, amanunte AICI

PS2: M-am bucurat sa citesc in interviul din revista Maximum Rock ca o romanca s-a implicat in grafica ultimului album PRO-PAIN.

This entry was posted on Wednesday, August 12th, 2009 at 11:40 and is filed under Headlines, Pro-Pain, interviu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.