Parca am invatat la mate, in liceu, despre algoritmi. N-am ramas cu mare lucru din nicio stiinta exacta, desi uneori pretind ca stiu o parte din bazele aritmeticii.
Insa extinctia imi place! Sunt Fan!!!
Mai ales cand e vorba de extinctia prejudecatilor romanilor amatori de muzici metalice. Care s-au “nascut” doar cu un anume subgen metal si cu ala mor de gat. De dragul extinctiei, ori de cate ori voi putea sau imi va face placere, am sa promovez “altceva”-ul. Asa cum este si primul album solo, in totalitate instrumental, al lui Mr. S, mastermind-ul trupei SATANOCHIO. Adica ”Extinction Algorithm”. Adica altceva. Adica experiment.
[caption id="attachment_1955" align="aligncenter" width="300" caption="Mr. S"]

[/caption]
KRUDD REPORT: Trupa SATANOCHIO sta pe bara, iar Mr. S se lanseaza solo. Cum vine asta?
Mr. S: Trupa SATANOCHIO nu sta neaparat pe bara. Este adevarat, anul acesta, in afara participarii pe tributul oficial RUNNING WILD cu un cover version, cateva clipuri si putina bataie de cap – mai mult de factura organizatorica pentru split-CD-ul din Mexic – nu am facut mare lucru. Anii au trecut si, pe langa lucrurile cu care eram obisnuiti, au mai intervenit diverse alte probleme de care a trebuit sa ne ocupam. Am zis ca anul asta ne vom ocupa si de niste experimente, ca sa zic asa. Nu sunt eu singurul din trupa care lucreaza la un album solo. Grui Sanger lucreaza de mult timp la proiectul sau, dar cum am fost mai mereu ocupati, nu prea si-a gasit timp sa se dedice in totalitate acestuia. M-as bucura foarte mult daca acest sfarsit de an ar aduce cu el si albumul sau solo, pentru ca va fi ceva fantastic.
KR: Albumul ”Extinction Algorithm” este ceva foarte foarte linistit fata de muzica SATANOCHIO. De ce aceasta “evadare”?
Mr. S: Nici nu stiu daca ar trebui catalogat neaparat ca album. Tehnic ai nevoie de o clasificare a unui produs muzical, pentru a evita confuziile. Eu, totusi, il consider o poveste, care prin natura ei este un protest fata de ce vad in jurul meu zilnic. Oameni goi pe dinauntru, oameni carora le este rusine sa mai vorbeasca despre subiecte sufletesti, oameni care nu sunt altceva decat un rezultat al unui proces de dezumanizare si indobitocire ce pare a se apropia de stadiul final. Eram singur in casa mea de la tara, inconjurat de natura si salbaticie, stand cu chitara in brate si gandindu-ma la cat de singur ma simt. Am inceput sa ma gandesc, sa ma analizez din afara mea, sa ma studiez… Asa a inceput idea cu “algoritmul extinctiei”. Poate chiar sunt o specie pe cale de disparitie, pe care sistemul nu are absolut nici un motiv sa o ia in considerare pentru a o proteja si reabilita, pentru ca Eu, Omul, nu mai sunt dorit in aceasta lume a sclavilor-roboti. Asa ca tot eu, atat timp cat mai sunt in stare sa fac ceva, protestez. O fac in felul meu, incercand sa imi reproduc cat mai bine starile si formele viziunii prin chitara, pentru ca acesta este singurul instrument muzical folosit pe acest album.
KR: O intrebare pe care multi o pot considera stupida: e mai usor sa compui pentru o trupa – unde poti sau trebuie sa te consulti si cu ceilalti membrii – sau e mai facil sa lucrezi cand exista doar un “mastermind”, la un proiect solo?
Mr. S: Amadoua variantele sunt frumoase in felul lor. Cred ca totusi prefer sa stau alaturi de trupa, Nimenea si Grui sunt doi prieteni devotati, care mereu au venit cu idei fantastice. Vedem si ne bucuram in acelasi timp de cum se nasc piesele, asemenea unui sculpturi, iesind dintr-un copac in care toti trei sapam… “Extinction Algorithm” este doar un protest artistic si nimic mai mult. Trebuie luat ca o lucrare in sine, nicidecum luat ca un album inclus in standarde de piata si alte rahaturi de genul asta. Ma chinui ca oamenii in urma mea sa nu mai gandeasca inchistati de sertare, in categorii. Sper ca macar fanii, aia cati or fi, sa invete asta si sa isi conduca singuri vietile.
KR: Si ca sa persist in “stupiditate”: cum a fost cu coverul RUNNING WILD, pe care l-ati facut cu SATANOCHIO? Cat de de usor este sa lucrezi pe un material deja existent? Au existat constrangeri?
Mr. S: Nu prea avem noi constrangeri de felul nostru, hahahahaha! A fost cam haos cand ne-am reintors in sala de repetitii dupa luni de zile si ne-am apucat din prima sa lucram la “Siberian Winter”. Eu si cu Grui eram mari fani de RUNNIG WILD in copilarie, asa ca, mai ales noi, ne-am distrat pe cinste. Nimenea a incercat sa diversifice cat mai mult piesa, in felul sau caracteristic, hahahaha. A fost haios ca la inceput nu stiam daca sa facem o preluare cat mai aproape de original sau sa “traducem” piesa in registrul nostru 100%. Dupa doua repetitii ajunsesem la ceva foarte ciudat si am cazut cu totii de acord ca mersesem prea departe. Mult prea departe as spune, cred ca multi nu ar mai fi recunoscut piesa decat dupa nume, hahahaha. Asa ca am abordat-o mai clasic, ca sa spun asa. Rezultatul o sa fie de ascultat in curand, atunci cand va fi lansat tributul oficial. Ma gandesc insa, in cazul in care mai gasesc vreo inregistrare de la sala de repetitii, sa facem publica si o bucatica din prima varianta, aceea dusa cu capul.

KR: Vad ca baietii de la Asiluum fac treaba buna si, in ultimul timp, s-au scos acolo materiale intresante, dupa o perioada de acalmie. De ce nu ai ales varianta unei case de discuri in adevarata semnificatie a termenului?
Mr. S: Casa noastra de discuri, Diachell Musik, a fost interesata de acest material, dar aveau in acest an alte prioritati si din aceasta cauza s-ar fi amanat mult prea mult lansarea. Dar adevarul este ca, dat fiind tematica albumui, nu ar fi existat o varianta mai buna decat Asiluum. Este un dar pentru cei care mai au suflet, pentru visatori, pentru cei care vor ramane oameni. Nu avea sens sa li se ceara bani in schimb. Am fost partas de la bun inceput la acest act brav de constiinta artistica si civica 100% romaneasca, mai precis de acum doi ani de cand a aparut primul album NIGHTPRAY, deci nu a fost o optiune grea. Ma bucur ca se va lansa sub forma de dar.
KR: Ce asteptari ai de la ”Extinction Algorithm”?
Mr. S: Eu unul am zis ce am avut de zis, cantand acele piese. Ma bucur ca va ajunge la oameni si sper sa le placa, sa ii faca sa-si aduca aminte cum este sa visezi liber, fara a interveni in vis termenul de bani. Sper sa ii faca sa isi aduca aminte cum este sa iubesti liber si sincer, fara a cauta raspunsuri in carti, reviste mondene sau pe site-uri, sper sa ii faca pe oameni sa vorbeasca fara prejudecati, atunci cand vine vorba de sentimentele lor. Daca toate acestea chiar ajung sa se intample, rezultatul va fi miraculos, pentru ca atunci toti acesti oameni vor vedea mai atent cat rau au putut face in jurul lor in timpul, cat s-au lasat privati de ei insisi. Vor vedea atunci cat rau au putut face oamenilor si, mai ales, planetei care moare. Daca are efectul asta, chit ca as afla peste 30 de ani, voi fi un om fericit. In rest, nu ma intereseaza nimic altceva.
KR: Din ce am ascultat eu, ”Extinction Algorithm” e aproape si de ceea ce se cere pentru un muzica de film. La ce gen cinematografic crezi ca s-ar putea potrivi cel mai bine?
Mr. S: Cand am ascultat pentru prima data tot albumul mi-am dat seama ca suna a muzica de film. Imi inspira o drama ruseasca din anii ‘60 sau un film romanesc din anii ‘80. In cazul filmului roamnesc nu am mai specificat termenul de drama, deoarece, cam toate filmele romanesti par a fi drame. Ce popor trist! hahahaha . Sunetul, care este in totalitate opera mea, are multe ingrediente…tristete, nostalgie, poveste, mister. Poate chiar si un strop de haos. Desi aparent minimalist, materialul este extrem de complex pentru cine intra in lumea atmosferei sale. Mie, totusi, mi se pare ceva black metal related.
KR: Noutati din tabara SATANOCHIO?
Mr. S: Cred ca oamenii care ne cunosc stiu ca lucram in stil rusesc. Coacem in tacere si dintr-o data lovim.
[caption id="attachment_1957" align="aligncenter" width="61" caption="booklet "]

[/caption]
Alte informatii AICI
«« Read More